mysticaltale

Jocul mintii

2010-09-21T18:35:00.001-07:00

Inca un pion pe tabla de sah a vietii incercand cu disperare sa salveze regina.fiecare aliat din primul rand cade la secunda.cu fiecare mutare iti doresti din ce in ce mai mult sa faci fata jocului.si chiar daca linia intai a disparut tu ai ajuns in patratica alba.mai ai o sansa,poate chiar doua sau trei.si gandesti orice miscare si numeri fiecare ticait al ceasului.competitia e acerba si de partea cealalta a mesei un zambet crud isi face aparitia.crede ca o data ce regina nu mai e ai sa cazi chiar daca te chinui sa te misti patratica cu patratica.din toata alianta ta nu ti-au mai ramas decat doi pe care sa te bazezi.ce s-a intamplat oare?nu ai jucat bine sau drogul euforiei ti-a dat sperante iluzorii?ti-e teama ca nu ai sa ajungi sa arunci toate piesele acelui zambet perfid si planul lui sa capete contur nu-i asa? si gandesti din nou cu o intensitate maxima si fruntea ti-e fierbinte si transpirata.ai uitat sa mai numeri ticaitul ceasului.calul tau a cazut parca rapus de o sageata otravita.sunteti doi acum si iti zaresc roseata in albul ochilor.doar doi incercand sa capturati tot universul.tot in patratica alba ai ajuns.frumoasa mutare.acum ceva minute bune parca o avalansa de pietre loveau fiecare particica din tine si te uitai disperat la cele doua mutari care mai erau.din toate combinatiile si calculele matematice o singura varianta era viabila.dar ce se intampla?fiecare piesa a adversarului cade ca si cand nu ar fi stat niciodata in picioare si totul parca se lumineaza.a pierit si zambetul perfid al celui ce iti urmarea fiecare pas in speranta unei greseli.ai ramas in picioare dar in ochi inca iti vad roseata.ce s-a intamplat? Nu stii ca intotdeauna langa rege se va afla nebunul?

Parte din noi

2010-09-21T05:27:00.000-07:00

nu stiu daca ati observat dar daca stati pe plaja privind marea veti vedea ca in zare se petrece ceva nemaipomenit: la rasarit si la apus soarele si luna se intalnesc.
povestea urmatoare nu e despre mare... e despre iubirea care indiferent de timp si spatiu dainuie. nu stiu cati din voi stiti aceasta poveste dar sunt convinsa ca undeva in adancul sufletului o veti recunoaste cumva.

Odata, in vremea de inceput, cand ceasurile mergeau inapoi, undeva, la capatul pamantului, unde cerul isi varsa lacrimile in mare, pe o insula bogata se inalta un palat stralucitor. De fapt, intreaga insula era stapanita de Imparatul Soare, un conducator bun si intelept. Toti supusii lui erau multumiti si mandri ca faceau parte din regatul de la capatul lumii, unde zarile se intalneau sa-si dea binete, spalandu-se cu roua primei dimineti.
De fapt nu era vorba de o dimineata asa cum stim noi, pentru ca, in imparatia aceea nu era niciodata noapte. Bine, veti spune, dar cum se odihneau oamenii? Pentru ca, trebuie sa va spun, ei munceau din greu, dar cu multa placere, stiind ca toata truda este pentru ei, ca imparatul nu pretinde nimic doar pentru familia lui. Asadar toata imparatia, cand ar fi venit vremea sa doarma, se adunau pe o campie verde si intinsa unde ascultau muzica nemaipomenita a naturii, dansand si razand, imbratisandu-se si oferindu-si unul altuia prinosul de iubire acumulat in timp ce lucrasera.
Imparatul Soare fusese si el un simplu traitor, dar harnicia si inteligenta lui i-au determinat pe oamenii locului sa-l aleaga carmaci. Nu era, ca in alte imparatii, nici vorba de mostenire. Daca imparatul nu-si crestea copiii cum se cuvenea sau daca nu avea urmasi, lumea alegea in locul lui pe cel mai drept, mai bun si mai istet dintre ei.
Nici acolo, in scaunul imparatesc, nu era insa numai huzur si petrecere. De cum se termina timpul de refacere, toata lumea se intorcea la munca, impreuna cu bravul Soare, ce trudea sa imparta cat mi chibzuit bunurile poporului sau.
Nimeni nu stia cum a ajuns primul om acolo, in tinutul albastru, inconjurat de ape si vegheat de cerul senin. Era parca dintotdeauna, pentru totdeauna. Oamenii se respectau, se ajutau si se iubeau. Nu se stia ce este ura, egoismul, invidia. Toti erau egali si nimeni nu cauta sa aiba mai mult. Erau impacati cu natura firii lor.
Cand sosi vremea, imparatul isi alese o fata frumoasa, pe nume Luna, neintrecuta pentru dibacia, cumpatarea si bunatatea ei. A fost o nunta mandra, cu alai si veselie multa, iar poporul intreg s-a bucurat pentru nasterea familiei ce avea sa se implineasca.
La palat toate mergeau foarte bine, ca in povesti, iar toti servitorii erau platiti pentru fiecare serviciu, fie el cat de mic. Platiti este un fel de a spune, pentru ca pe insula nu existau bani. imparatul, in intelepciunea lui, a realizat ca, daca ar turna (pentru ca, pe vremuri, banii erau toti din metale pretioase si se turnau in diferite forme!), daca ar turna zic moneda proprie, ar crea zazanie intre oameni. Asadar, daca tu nu detineai un bun cu care sa poti plati serviciul facut, bun pe care l-ar fi dorit cel care te-a ajutat, il plateai cu “Multumesc!”. Era cel mai mare capital de iubire intalnit vreodata. Se crease chiar si o banca, unde oamenii adunau cat mai multa iubire si zambete. Cu cat aveai mai mult “Multumesc!” erai mai bun si mai iubit. Era, in fond, capitalul tau moral, dar si un capital de frumusete, caci, se stie, oamenii buni sunt mai veseli, mai deschisi, nu sunt niciodata morocanosi si, prin urmare, sunt mai frumosi.
De aceea imparatul era ceva mai bogat, fiindca fusese cel mai bun si mai de ajutor om de pe insula. Dar era vorba despre un fel de bogatie frumoasa, inteleapta ce-ti dadea fericirea lucrului implinit.Si, asa cum v-am spus, ceasurile mergeau inapoi, dar asta nu interesa pe nimeni. Oamenii se nasteau tot mii, cu ganguritul lor frumos si vesel (primul capital de iubire), urmand sa se indragosteasca apoi, cu bucuria si dorinta de impartasire arzandu-le in ochi, isi faceau o familie si, incet, incet, se retrageau sa se odihneasca mai mult, in inima universului... Povestea cu ceasurile ce se intorc si deapana timpul invers o sa o spun alta data, pentru ca si povestile au un mic orgoliu al lor: nu le place sa fie amestecate.
Fiind mereu zi, sub carmuirea blandului, caldului si prietenosului Soare si a prea-frumoasei sale sotii Luna, nimeni nu-si punea problema timpului. Luna avea cel mai frumos zambet din imparatie, un suras plin si curat. Era, de fapt, unul dintre secretele ei, cu care a vrajit inima lui Soare.
Si, ca totul sa fie ca-n poveste, Luna i-a daruit lui Soare doi fii, gemeni, pe care i-au botezat cu acelasi nume, Luceafar. Mare fu bucuria, de la cel mai mare la cel mai mic, iar imparatia a fost in veselie o buna bucata de vreme. Spun vreme pentru a intelege mai bine o notiune pe care o avem noi, cei de azi, dar sa nu uitam ca in imparatia lui Soare nu fusese dat in exploatare timpul. Si, totusi, oamenii nu se plictiseau, viata lor nu era monotona, cum e azi in goana dupa bani; iubirea si bunatatea are prea multe fete ca sa devina monotone sau sa te plictisesti de ele.
Cei doi Luceferi cresteau si ei, ca toti ceilalti, in armonie cu semenii si natura. Descopereau acea muzica universala, mirosul florilor, ce dau echilibru simturilor. Capitalul lor de bucurie si averea lor de “Multumesc!” cresteau continuu, pentru ca toti se bucurau sa-i ajute, si numai (sau poate mai ales) pentru glasurile lor cristaline si caldura din spatele cuvintelor.
Mai apoi Luna nascu o fetita, Steluta, o frumusete desavarsita, ce raspandea in jur lumina, stralucind deopotriva. Gradina palatului inflorea la auzul glasurilor cristaline, pentru ca, sa stiti, florile se hranesc cu sentimentele noastre bune. Cu cat iubim mai mult o floare, cu atat culoarea si mirosul ei vor fi mai minunate. Toate se bucurau in jur de fericirea si prosperitatea imparatiei. Nici un nor nu umbrea stralucirea palatului si a oamenilor care-l locuiau.
Numai ca (trebuia sa vina si momentul acesta, nu?!) ceva se intampla. Intr-o zi, niste pescari au gasit pe tarm un om, mai mult mort decat viu. Saritori cum erau l-au luat, l-au ingrijit, l-au hranit si l-au imbracat. Ce li s-a parut ciudat a fost ca, dupa toate acestea, omul n-a spun niciodata “Multumesc!”. Gasea diferite formule, pretexte (“Va raman dator!”, “Ma voi plati!”, “O sa am grija!”) sa evite cuvantul magic, capitalul de fericire si bucurie al locuitorilor de pe insula.
Au inteles atunci ca nu unul de-al lor, ca venise de undeva, de pe mare, dintr-un departe nestiut. Asta nu i-a impiedicat sa aiba grija in continuare de el. Vestea a mers repede si, in curand, regele Soare auzi de strainul ce se ratacise pe insula si il invita la palat. Nimeni din regatul sau n-a plecat sau n-a fost tentat vreodata sa plece pe mare. Erau prea multumiti cu ceea ce aveau, incat sa caute altceva. Ei erau acolo dintotdeauna, ai lor si asa trebuia sa ramana. Asa se explica faptul ca insusi regele era curios sa cunoasca pe cineva care era altfel.
Strainul sosi la palat, unde fu intampinat de imparat, imparateasa si de toti curtenii cu zambetul de buze.
- Bine ai venit, straine! Cine esti si de unde vii?
- M-am ratacit, imparate. Calatoream, dupa cum stiti, prin lume. Ma mir ca nu ma recunoasteti. Eu sunt temutul Timp, piratul fioros. Calatoream, dupa cum va zic, cu haremul meu (Clipa, Secunda, Saptamana, Luna) si cu fiii mei (Minut si An). Simteam nevoia sa mergem intr-un loc unde nu mai fusesem niciodata si ne-am lasat purtati de valuri pana inspre capatul acesta... Deodata, o furtuna naprasnica ne-a luat corabia, ca pe o jucarie si ne-a purtat in deriva. Toti au disparut, numai eu m-am trezit aici, pe insula.
- Ciudata poveste. N-am auzit de tine pana acum. Iar, la noi, e tot timpul senin...
- Cum, n-ati auzit de mine? Tocmai mi-ati rostit numele... Dar voi nu vedeti ca imbatraniti? Ce, credeti ca voi o sa scapati?
Pastrandu-si seninatatea, desi nu mai avuse de-a face cu asemenea iesiri, imparatul continua:
- Tot ce avem e aici, intre noi, in inimile noastre. Ne traim partea noastra de iubire, apoi mergem si ne odihnim in inima universului. Noi nu imbatranim. Sufletul poate ramane tanar mereu, daca stii sa-i dai hrana de care are nevoie. Fii binevenit in imparatia mea, iar, de vrei, de indata poti incepe si tu sa lucrezi.
- O sa vedem! mai gasi de cuviinta Timp sa zica.
Mai mult din curiozitate, piratul Timp pleca si el sa munceasca. Era revoltat ca nu fusese primit ca un oaspete de seama, temut, ca un invingator. Era furios ca intreaga lui prada (tot ce reusise sa fure din lume: vise neimplinite, planuri nerealizate, idealuri de neatins) zacea acum undeva sub apele involburate. Il enervau si oamenii aceia cu politetea lor exagerata, cu bunatatea lor, cu zambetul lor cald, cu iubirea in exces... Se gandi, pentru o clipa, ca ei trebuie sa fie vinovati de faptul ca esuase.
- “Sigur, numai ei, de vreme ce nu ma recunosc stapanul lor, daca nu stiu nimic despre mine si forta mea... Venind incoace simteam cum puterile-mi scad, cum ma risipesc
in neant, cum ei vor sa nu ma accepte... Si totusi, bunatatea lor m-a salvat! Dar, nu! Ma voi razbuna!!!”
Munca piratului era mai mult o hoinareala. Nu avea rabdare sa faca un lucru pana la capat. Obosea repede, iar ceilalti, tot timpul (sau mai mereu) binevoitori, il ajutau. In pauzele muzicale il vedeau cum lenevea si se obosea, ca nu putea patrunde acea muzica relaxanta. Niciodata nu se tinea de program. Mereu mai lenevea un timp dupa ce toti ceilalti se intorceau, cu forte proaspete, la munca.
Razbunarea, asa cum o planuia el, incepea sa se contureze. Gasi cativa ortaci cu mai putini “Multumesc” in cont si-i convinse sa faca impreuna o corabie, cu care sa-i duca intr-un loc unde puteau sa fie ei imparati, sa aiba de toate si sa nu munceasca deloc. Totul se facu pe ascuns, iar lumea, neobisnuita cu raul, nu stia sa fie suspicioasa. Li se parea curios ca Timp nu folosea nici un “Multumesc!”, dar isi zicea ca, poate, e sarac, si nu a reusit inca sa stranga din ceea ce primea! Odata treaba ispravita, Timp se descotorosi de cei care l-au ajutat si, in timpul unei odihne, devasta banca si risipi toata averea oamenilor. Rapi apoi pe imparateasa Luna (ademenind-o sub pretextul unui ajutor de care avea nevoie) impreuna cu cei doi Luceferi si cu Steluta. Se urca pe corabie si, asa cum a venit, adus de ape, disparu in neant, nestiut de nimeni.
Imparatul se ingrijora si dadu porunca (pentru prima data in viata lui!) sa-i fie cautata familia. In zadar au fost rascolite toate zorile. Disparusera fara urma. Cand isi dadu seama de puterea Timpului si de faptul ca nu mai avea ce sa faca, Soarele scapa o lacrima. Era prima roua pe care o vazusera oamenii... Mai apoi se intrista, iar chipul lui se intuneca inexplicabil. Toti au fost mirati ca se facuse, ca niciodata pana atunci, noapte si frig. Lumea aflase de Timp si de puterile lui, de rautate, de faptul ca le-a distrus economiile si ca nu stie ce inseamna tihna si zambetul adevarat.
Numai ca, asa cum Timpul nu poate fi oprit intr-un loc sau invins, nici dragostea nu este usor de ignorat. La insistentele Lunii si copiilor ei, care au ramas neschimbati in bunatatea lor, Timp le-a daruit parte din el pentru a se arata celor dragi. Si asa, pe insula, de cate ori lui Soare i se face dor de sotia lui si de copii, intunecandu-se trist, ei apar pe cer: Luna cu acelasi zambet plin, cu colturile gurii in sus, iar Steluta, cu alaiul ei si stralucirea frumoasa, isi invesmanteaza bolta imparateasca. Feciorii apar si ei, unul in zori (Luceafarul de Dimineata) si unul la asfintit (Luceafarul de Seara) sa-i aline durerea tatalui ramas singur.
Iar daca mergeti la mare, acolo, la malul ei poate veti invata sa iubiti sincer si adevarat / vom invata sa iubim sincer si adevarat, sa ne vedem asa cum suntem si sa sporim capitalul de “Multumesc!”, Timpul nu va mai avea ce face si se va recunoaste invins. Va fi din nou imparatia aceea de la inceputuri, cand fiecare va putea privi pe fiecare in ochi. Pana atunci, la margine de mare, ca-ntr-o oglinda magica se vede povestea Soarelui si a Lunii, de pe insula lor de la capatul timpului.

mystic tale

2010-09-16T15:09:00.000-07:00

buna frumusete rara. iti mai aduci aminte cand ai stralucit pentru prima data? cine ti-a dat forma aceasta perfecta si cine si-a pus increderea in tine ca ai sa reusesti? au trecut mii de ani de atunci nu? .....si parca esti construit din pulbere de stele....
era acel apus si acele maini batrane care stropindu-si mainile cu apa te-a luat tremurand si ti-a insuflat iubire, constiinta si mai presus de toate suflet.
cate masti a trebuit sa vezi oare pentru a ajunge la cunoasterea de pe urma? cate zambete fatidice si cate lacrimi te-au folosit pe post de obiect cand tu de fapt esti un "eu". esti eul fiecaruia si a nimanui.
speranta si visul, ura si fatarnicia, toate bataile inimii.
fiecare constiinta vie adunata intr-un mic univers.
si stii ceva? daca lovesti un diamant cu un ciocan , acesta se va sparge.
poftim? ce imi soptesti? aaa stiu ... tu nu esti unul oarecare.
hai fugi acum poveste mistica si din toata splendoarea ta sa imi dai si mie o frantura din acel prieten si acea iubire. stii tu la ce ma refer nu ?:D

Oglinda

2010-09-15T17:01:00.001-07:00

E ca si cum te-ai juca singur cu doua pachete de carti.nu se stie niciodata cand poate sa apara joker-ul sau as-ul de pica.si priveste,oricum ai intoarce cartea are aceiasi fata si aceiasi valoare.si de data asta in fata ei nu poti trisa.atu-ul pe care il ai poate bate si cea mai mare carte.la fel de bine poate incheia jocul sau il poate face sa continuie.e doar o perioada de timp pana ce urmatoarea carte se intoarce si atunci...the winner takes it all,the loser's standing tall and besides the victory nu e decat o carte pe care oricum o intorci e la fel.poti sa fugi de ea,poti sa o intorci cu fata in jos sau sa ii subestimezi valoarea si sa intorci alta.tot doua jumatati la fel si aceiasi valoare va avea.dar ce stiu eu...pana la urma sunt doar doua pachete cu carti nu? ;)

liniste

2010-09-06T14:08:00.000-07:00

o ceasca de ceai si-o tigara. atat vreau. compania eu-ului meu ma face sa transpir. ma invaluie ca intr-o matase fina dar inabusita de atatea dorinte si asteptari. fiecare celula a mea, fiecare gand lasat in urma...
lumea e intr-o continua miscare.opreste-te o clipa. a gandi in lumea de azi e un handicap ca oricare altul

Am revenit !

2010-06-05T05:44:00.000-07:00

un an de zile... sau mai bine... jumate din el am stat cu certitudinea ca nici nu mai am pagina. asa ca MULTUMESC ALINA! :-*

pentru generatia din spatele nostru

2009-07-30T10:01:00.001-07:00

frumusetea o amanta inselatoare

2009-07-30T03:00:00.000-07:00

"vezi cum zace acest pachet de cancerigene de la capatul pianului. tot ce trebuie sa stii despre viata se afla intre acesti patru pereti. ce vei face? vei observa ca una dintre personalitatile tale este sedusa de iluziile grandorii? un pachet auriu cu blazonul regal, o aluzie atractiva la stralucire si la bogatie, o sugestie subtila ca tigarile sunt prietenele tale maiestuoase si loiale. este o minciuna acest fapt! cealalta personalitate a ta incearca sa iti concentreze atentia catre cealalta latura a discutiei.scrisa negru pe alb, reliefat, sta plicticoasa afirmatiaca acesti soldatei ai mortii incearca, de fapt, sa te ucida si acesta este adevarul;frumusetea este inselatoarea chemare a mortii si eu sunt dependent de sunetul dulce al glasului sau. ceea ce incepe dulce se sfarseste amar. si ceea ce incepe amar se sfarseste dulce. vremurile se schimba. de asta iubim noi drogurile si de asta nu pot inapoia prezentul!acum, te rog, da-mi o bricheta, frumusetea este o amanta inselatoare...nu-i asa?
- si-acum ai sa continui cu ea?
- one day, one room , e doar o serie de camere
- nu mai vreau sa fiu constiinta ta. m-am saturat sa mai fiu constiinta ta"
not anymore

I si infernul. sau... puterea sinelui ( secreta)

2009-07-28T02:38:00.000-07:00

incepeam fiecare zi cu ei la o tigara pentru relaxare si discutii de prin reviste ziare sau media.
mi se parea un scop laudabil, care corespondea mai degraba menirii unui spital. de fapt consta in a experimenta numeroase persoane. erau ca pastilele. unele roz altele albastre, albe ...chiar si maro. mai insemna ca cel putin de doua ori pe saptamana trebuia sa stau de vorba despre ce am observat. prima zi a fost o impresie placuta. wrong answer.
C. era tipic. nici un gest nici o clipire nimic la tot ce facea si mai ales in discutiile care le purta intre patru ochi cu mine. avea un aer de prefect infect care nu stia altceva decat sa dea ordine si sa stea pe scaunul "prezidential" ca o maimutica pe creanga unde sunt bananele.
A. : numele si prenumele:
cenusareasa. atat!
starea de spirit? :
speriata de moarte...
era mai tanara si, la suprafata, nu era la fel de organizata ca C. dar pastila ei era neagra si actiona ca un drog pentru toti. (to much hate in the area).si in cele din urma asta face in continuare. rau altora.

a trebuit sa ma confrunt cu ceea ce vroia sa faca din mine societatea intrega la minte si mi-a luat ceva timp sa diger toate ingredientele bine coapte. n-am vrut sa fiu implicata in nimic. dar n-a fost dupa mine.
zile la rand ma retrageam in barlogul meu cu toate aceste ganduri pe care incercam incet sa le extermin, o lunga perioada. inca mai incerc...

Un colos infrant de nepasare

2009-07-12T08:23:00.000-07:00

Zona industrială Săvineşti, platforma care a susţinut mii de familii de nemţeni şi despre care se vorbea la un moment dat că va deveni un cartier al oraşului Piatra Neamţ, a avut parte de aceeaşi soartă tristă ca a tuturor coloşilor din ţară. Fosta platformă este acum, în cea mai mare parte, un morman de ruine, un posibil muzeu al eşecului societăţii româneşti de după 1989.

Coloşii căzuţi în ruină!

Din coloşii industriali de altădată au rămas doar clădiri goale prin care şuieră vîntul. Mai este deschisă doar o parte din FibrexNylon, preluată între timp de firma italiană Radici. Fibrex Săvineşti era, în momentul privatizării, singurul producător integrat de nylon din România (adică îşi fabrica singur şi materia primă, şi produsul final, adică fire şi fibre sintetice). Avea trei divizii de producţie: Caprolactamă, Relon (Nylon) şi Utilitare.
Din fosta fabrică de fire şi fibre sintetice Melana Săvineşti nu au mai rămas decît clădirile. În ciuda numeroaselor tentative de privatizare, toate utilajele şi echipamentele, ce-i drept învechite şi depăşite, au fost dezmembrate şi vîndute la Remat. Cam aceeaşi soartă a avut-o şi Institutul de Cercetări pentru Fire şi Fibre Sintetice (ICEFS) Săvineşti, înfiinţat în 1991. A rămas şi el de izbelişte, în ideea că nu prea mai avea ce să cerceteze, de vreme ce marile unităţi de producţie de pe platformă dispăruseră, singurii supravieţuitori fiind Fibrex Nylon şi RIFIL.

the greatest metaphor

2009-07-08T06:39:00.001-07:00

women sort for presence…

2009-07-08T05:51:00.000-07:00

nominalizat la globul de aur pentru cel mai bun cantec

Wanderin' free

2009-07-07T07:16:00.000-07:00

prea TRU

2009-07-07T01:55:00.000-07:00

Mit: Daca ai degetele nu stiu cum, esti gay?

adevar: se poate. exista o teorie si anume digit ratio theory care compara nivelele de testosteron si estrogen cu lungimea indexului, respectiv a inelarului.

in mod normal, la barbati, inelarul este mai lung decat indexul, semn bun. adica e testosteron gramada. daca treaba sta invers, este prea mult estrogen, adica barbatul are apucaturi de femeie. cercetatorii au facut studii cohorta si au ajuns la concluzia asta. Deja te uiti la degete?

homosexualii au avut multi reprezentanti cu inelarul mai mic decat indexul. vrei sa nu te mai uiti la degete? :D

cuba libre sau bloody mary

2009-07-02T02:47:00.000-07:00

daca as putea sa fiu un anotimp as fi vara
o luna: decembrie
o culoare: alb
un animal: delfin sau o pasare
o piesa vestimentara: rochia :D

un ciorap: cei cu banda adeziva :D
un fruct: pepene
o piesa de mobilier: patul
o melodie: cred ca tot ce inseamna guns
un videoclip: patience
un obiect: stiloul sau patul

o masinarie: cred ca azi as fi un avion
un instrument muzical: pianul sau saxofonul
o persoana apropiata: cea mai apropiata persoana nu?
un vers: "And the streets don't change but maybe the name I ain't got time for the game 'Cause I need you (Patience, yeah)"

o poezie: "spune-mi daca ti-as saruta talpa piciorului nu-i asa ca ai schiopata putin de teama sa nu-mi frangi sarutul?"
un oras: paris sau santiago de compostela
o persoana publica: ma abtin
un fel de mancare: fructele de mare
o carte: multe
un fenomen: vantul verii, apusul si curcubeul :D
o masina: a mea
o parte a corpului: ehhhh nu intram in detalii :D
un film: what dreams may come
un loc: plaja din 2 mai, vama veche sau ceahlaul
o cladire: camera in care dorm
o leguma: rosiile
un telefon: aici risc sa creez o foarte mare disputa
o bautura: cuba libre sau bloody mary
ceva dulce: ciocolata
o materie: chimia ( dintre noi )
o piesa de teatru: visul unei nopti de vara
un nume: ania
un gest: iubirea din priviri
un parfum: gloria vanderbilt

quiet

2009-07-01T15:18:00.000-07:00

bucuresti 24 - 30 iunie

Urban flowers

2009-07-01T09:47:00.000-07:00

Man in the mirror

2009-07-01T04:22:00.000-07:00

despre evenimentele din ultima saptamana s-au scris multe si inca se mai vorbeste. a murit legenda! as vrea sa stiu cine a fost michael. el ca persoana. nu un obiect de vanzare pe care marketingul l-a format in asa fel incat sa fie o jucarie pe piata internationala.
a reusit sa faca schimbarea. a inceput cu el si ceea ce a lasat in urma e la fel de mare daca nu chiar mai mare decat grandoarea obiectului creat de marketing.

acesta ESTE Michael!

In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For you`re always in my heart

x-static process

2009-06-30T01:54:00.000-07:00

"intrau incet pe alee...la nici doua minute incepura sa bata clopoteii de la intrare. un zumzet linistitor si privirile li se mai intersectau din cand in cand.nu era ceva ce nu cunostea dar parca venise pentru prima data acolo.s-au asezat pe iarba si si-a pus capul in bratele ei. parfumul de STR8 o invaluia ca intr-o matase fina. nu mai era nimic decat fascinatia clipei si linistea interioara. privirea ochilor ei venea de foarte departe in ultimul timp. si poate ca tacerea ei s-a explicat tocmai prin faptul ca ea deja traia si pe planul celeilalte dimensiuni, ca exista doar pe jumatate si nu mai putea vorbi intr-un limbaj pamantesc despre ceva care nu are niciun fel de echivalent. apartine acelui loc,acelui oras, acelor oameni.

si parfumul de STR8.........

her soul remained there with everything."

Nu e nevoie de nici o conspiratie

2009-06-29T01:54:00.001-07:00

holul cladirii luceste luni dupa-amiaza. cativa functionari se perinda agale mai plictisiti decat ar crede starea in sine ca poate fi. usile sunt sigilate. multe usi sigilate. ce s-a intamplat in aceasta cladire de la `89 incoace, renovata cu greu si unde se mai gasesc schele si de unde senzatia ca totul se rostogoleste pana in inima unui sistem prin care, cei putini, o super clasa de elita din guvern, politica, publicitate si televiziune iau decizii asupra vietilor noastre?
ca invitat ai acces la mai multe si cu un zambet la cei de la spp si crima

organizata ajungi usor la pancarda mare cu ACCESUL INTERZIS. scara de serviciu te poarta catre dosarele clasate.putini stiu asta. nu e nevoie de nici o conspiratie...

happyness and a kiss.......

2009-06-29T01:53:00.000-07:00

Oala cu dulceata

2009-06-18T04:50:00.001-07:00

Sunny Day

2009-06-14T14:27:00.000-07:00

si se inalta in zare mandrul Ceahlau

On the road... Baraj Bicaz - Potoci

Parfum de Femeie

2009-06-13T11:38:00.000-07:00

a part of me...

Vintage Pinup

2009-06-13T07:16:00.001-07:00

Despre artă, altfel

2009-06-13T06:24:00.000-07:00

In mod superficial arta "pin-up" este creata de catre barbat utilizand femeia ca o exprimare a senzualitatii feminine .

.

Well life has a funny way of sneaking up on you when you think everything's okay and everything's going right

2009-06-11T05:12:00.000-07:00

viata vs viata

2009-06-11T05:05:00.000-07:00

Oamenii se mint. Mult, des, pe faţă, neruşinat, cu nonşalanţă. Oamenii se mint că iubesc sau că urăsc, se mint că totul e perfect sau că nimic nu e bine, se mint că sunt capabili sau că sunt nişte eşecuri, se mint în toate privinţele. Astea ne sunt mecanismele de adaptare şi/sau autoapărare. Simţim că avem controlul asupra situaţiei, asupra propriei noastre vieţi atunci când o facem. Cât de des auzim "nu pot trăi fără el/ea", "eşti cel mai bun/cea mai bună", "ma urăşte/iubeşte toată lumea", "(nu) sunt în stare" sau "nu mai suport". Sunt toate minciuni. Nu-i adevărată niciuna din afirmaţiile astea. Îi şi demonstrez celui care nu mă crede.

Şi cum ar fi dacă într-o zi nu ne-am mai minţi? Ca un cur. N-ar mai fi pasiune, n-ar mai fi suferinţă, totul s-ar reduce la o grămadă de inşiruiri logice, deducţii - raţionamente - judecăţi, argumente, aproximări si probabilizări, poate ar fi prea static totul. Ţipete, tristeţe, extaz, veselie, anxietate, teamă, poate n-ar mai fi chiar aşa cum le ştim.

Şi totuşi, dacă măcar din când in când..

Beyond the Sunset

2009-06-10T07:25:00.000-07:00

God how i love it

2009-06-06T07:38:00.000-07:00

Quelqu'un m'a dit

2009-06-06T04:01:00.001-07:00

Stil Urban

2009-06-02T15:56:00.000-07:00

Crede că timpul este doar o unitate de măsură pentru viteză. Cu cât faci în viteză mai multe lucruri cu atât timpul trece mai repede şi cu cât mai mai puţine, cu atât timpul trece mai încet.

SONI spune aşa “Tot ce urmează ar putea fi monologul de început al unui film de succes. Mă gândeam chiar la Trainspotting. La Fight Club. Mă gândeam la alegeri, la societatea noastră de consum care ne dă iluzia unui bine şi a unui rău. Iluzia deciziei, iluzia unei senzaţii stupide de a fi viu.
Alege pastila albastră sau pastila roşie. Nu ştiu dacă fără Matrix această expresie ar mai avea vreun sens, dar acelaşi lucru l-aş putea spune într-o mie de alte feluri. Si o s-o fac.
Uneori am impresia că nu spunem nimic nou, ci că repetăm aceeaşi vrăjeală de câteva sute de ani. Acelaşi lucru, pastila albastră sau pastila roşie.
Alege să crezi în Dumnezeu sau în diavol sau în nimic. Până şi indiferenţa este o atitudine pe care ei abia aşteaptă s-o judece.
Alege între pepsi şi coca cola.
Intre ţigări tari şi ţigări uşoare. Filtru obişnuit sau filtru charcoal.
Alege să ai un portofel sau să-ţi ţii banii în buzunar. cash sau card"

E o stare de a fi.

Soni is his plugin in baby, she crucifies her enemies when she’s tired of living. And what does that mean? Nothing, but it sounds so fucking cool. And it’s COOL because it doesn’t make sense and you can make it fitting explanation for a memory or feeling you have (or had).

De buna noapte pentru cei cu pofte

2009-05-29T08:05:00.000-07:00

Se mai intampla noaptea sa nu am somn si atunci imi gasesc tot felul de activitati practice pentru intelect. bine ca nu acesta este subiectul acestor randuri.
Intr-una din aceste nopti fatidice (chiar ieri mai exact),cand Mos Ene si-a luat un mic liber neanuntat evident, incerc si eu ca orice fiinta normala sa adorm. Slabe sanse. Dragul meu vecin de deasupra avea o problema majora in a o satisface pe iubita dumnealui si nu intr-un mod foarte placut. Dupa vreo jumatate de ora de "uuuuuuuuhhhhhhhh ahhhhhhhhhh, pooooooccccccc trooooooooooscccc, mai tare iubitule plus ceva mobila mutata, o bufnitura de spuneai ca o sa ajunga in patul meu imediat si alte onomatopee de gen (care ce-i drept imi dadeau si mie o pofta), m-am dus pe balcon sa savurez o tigara gandindu-ma ca poate s-au linistit. Cand colo pam pam surpriza de la 3 dimineata. Un prezervativ aruncat si agatat fix pe cablul meu de net. da stiu... e comic...acum rad si eu dar atunci mai aveam putin si il si miroseam daca nu ma feream.
Strig incet la sir gigolo si ii arat unde au ajuns pretiosii lui mostenitori si cu un stil mai mult comic ca de... nu prea mai aveam ce sa fac, ii atrag atentia ca vor ingheta saracutii daca ii uita atarnati in miezul noptii pe CABLUL MEU DE NET!
Dupa vreo 5 secunde in care nu se auzea decat jarul tigarii aprinse se aude o voce suava si cam gafainda "stai linistita vecina ca aia sunt pentru pasarele. Mai avem altii". WTF??????
Fratilor s-au inventat COSURILE DE GUNOI si credeti-ma pasarelele nu manaca sperma. CHIAR NU indiferent cat de hranitoare se spune ca este. Doar ce-o mai fi vreo zburatoare obsedata de genetica si incearca sa faca experimente pe toti spermatozoizii atarnati de voi dar ma foarte indoiesc.
ehhhhhhhh Romania... tara tuturor posibilitatilor...si futaiul e la el acasa chiar si pe cablurile de net ale vecinilor.prea TRU. Si eu care ma gandesc ca nu stiu cum sa fac sa le fie cald saracilor inotatori...:)))))

The Boy in Stripped Pijamas

2009-05-29T06:55:00.000-07:00

Deunazi, rasfoind biblioteca, mi-am adus aminte cata pasiune am pus in istorie (si nu numai in cea a artelor:D) cativa ani buni.Am regasit niste documente ale evreilor din Iasi iar gandul mi-a zburat brusc la un film care l-am revazut cu placere si a carei ecranizare dupa o carte pentru copii lasa o liniste apasatoare dupa vizionare.

Berlin, anii ’40. Bruno este un baietel in varsta de opt ani,fiul unui comandant nazist care este responsabil de un lagar de concentrare.
Povestea dramatica a Celui de-al Doilea R.M. este privita prin ochii lui Bruno, a carui prietenie interzisa cu un baietel evreu, prizonier de cealalta parte a gardului atinge cote maxime...

Prea tulburator pentru noi oamenii mari.

Enjoy it! chiar merita

umor involuntar

2009-05-29T06:43:00.001-07:00

Tipa in pat cu amantul. Tocmai cand erau in plina actiune, un zgomot de cheie rasucita in broasca ii face sa inghete. Cum se stie, in apartamentele moderne patul e direct pe podea (nu e loc sub el), dulap nu exista, doar suport pentru haine, nici balcon ......... In plus locuieste la etajul 13!!! Fara pic de teama, tipa ii spune:
- Ramai calm, absolut imobil si nu spune nimic!
Sotul:
- Surpriza, darling! Am luat un avion mai devreme si am terminat mai repede.
Asa ca am venit imediat acasa.
Cand vede tipul gol in camera, intreaba:
- Cine e asta?!!
Tipa:
- Tocmai mi-a fost livrat, imagineaza-ti. E sclavul meu sexual robotizat, sistem de operare Microsoft. De altfel aduce un pic cu Bill Gates, nu gasesti? Tu esti mereu plecat, sedinte, voiaje ... stiu eu ce faci tu cand esti singur in camera ta de hotel ? ... E ca un vibrator, dar mai mare. N-ai vrea, totusi, sa te insel cu vecinul sau instalatorul, nu??
Sotul:
- Ok, lasa asta! Hai repede, n-ai nevoie de el ca am u n chef animalic!!
Tipa, care tocmai terminase o partida buna:
- Nu draga, am o migrena...
El:
- La naiba! Mereu la fel! Bine, fi draguta si mergi la bucatarie sa-mi faci o omleta, ok?
- Ok!
Sotul priveste robotul si nemaiputand de dorinta isi spune:
- "Ce e bun pentru ea e bun si pentru mine ..." si se arunca asupra "robotului" cu pantalonii in vine.
In momentul ala, amantul zice cu o voce metalica:
- Eroare sistem! In-tra-re re-zer-va-ta USB.
- Robot de rahat!!!!
Nebun de furie sotul il ridica pe umar si o ia spre fereastra sa il arunce.
Amantul reia:
- ... Pro-gram re-i-ni-ti-a-li-zat. In-cer-cati din nou

Ca sa faci portretul unei pasari

2009-05-29T02:47:00.001-07:00

Mai intai pictezi o colivie
cu usita larg deschisa,

apoi pictezi
ceva cat mai dragut
si cat mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasare;

pe urma pui tabloul pe-un copac
intr-o gradina,
intr-un crang,
intr-o padure

si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti…

Se-ntampla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate intampla sa treaca ani si ani
pana se hotaraste.

Atunci nu te descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani intregi.
Viteza sau incetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.

Lorem ipsum vim ut utroque mandamus intellegebat, ut eam omittam ancillae sadipscing, per et eius soluta veritus

2009-05-28T14:53:00.000-07:00

"Am inteles ca trecutul si viitorul nu sunt decat iluzii,
Ca ele exista numai in prezent;
Care este ceea ce exista si tot ce exista."

Nimeni nu poate simti ceea ce simti tu....si prin prisma acestui fapt nimeni nu poate intelege intensitatea sentimentelor tale..oricat de mult vei incerca sa le descrii....pot doar sa se raporteze la propriile simtaminte si astfel, facand o comparatie intre senzatiile percepute de ei insisi si cele descrise de tine isi pot face o idee despre ceea ce vorbesti..nu esti constient decat de propriile trairi...atat si nimic mai mult....
si cum spunea Camil Petrescu "din mine insumi eu nu pot iesi". E o lupta pe care o duci fara sa ai vreo sansa de a castiga. Aproape ca te rupe de realitate, oricum ar fi ea. Nu ai cum sa o invingi.Omul nu a fost inzestrat cu forta de a-si ucide sentimentele si nici nu poate fugi de ele. Se lasa coplesit, invaluit, sfasiat…

Si astazi pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi......

si acum "Spune-mi,daca te-as prinde intr-o zisi ti-as saruta talpa piciorului,nu-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea,de frica sa nu-mi strivesti sarutul?"

despre acte de caritate

2009-05-27T08:34:00.001-07:00

Necazul e ca daca incerci sa fii mai prost decat esti defapt, de cele mai multe ori iti reuseste.Am ajuns pentru a mia oara la aceasta concluzie datorita unui amic cu care conversam linistita fara sa banui ca saracul om avea o problema existentiala referitoare la ceea ce ma priveste. "Tic Tac we`ve got only 4 minutes to save the world". De parca interesul acerb manifestat l-ar fi ajutat ca la 80 de ani sa nu mai faca artrita si sa nu mai mearga intr-un baston obosit gandidu-se ca plozii lui sunt departe si ca probabil, la cum priveste el lucrurile, nimeni nu o sa-l mai bage in seama d-apai in alta parte :))
Incercand sa nu ma afecteze foarte tare lipsa de sinapse a unor persoane "binevoitoare" mi-am savurat ceaiul in continuare spre disperarea celui in cauza si a sustinatorilor lui in care mediocritatea e la ea acasa.
Si acum stau si ma intreb... Oare chiar nu doare
Cultura secolului 21 e deja compromisa. Condoleante celor care incearca in 4 minute sa salveze "lumea". And guess what? Oricum nu o sa reuseasca. Partea funny e ca avand grija altora s-ar putea sa treaca acele 4 minute ...

2009-05-27T07:19:00.000-07:00

Imi amintesc o seara de Luni, intr-o Mai prea frumoasa decat de obicei, si strazile acelea pe care nu era nimeni. Ma grabeam incet spre casa cand ma opreste o fetia in jur de 8 ani si ma intreaba daca am vazut. O intreb mirata ce sa vad la care manuta ei fragila arata catre doi batranei care stateau pe o banca aproape de casa mea tinandu-se de mana si zambind unul la altul. Am sarutat fruntea copilei si mi-am continuat drumul gandindu-ma cat de putin ii trebuie cuiva sa fie fericit.
Adierea vantului ma linistise si mai mult. Apucasem sa imi dau seama ca nu sunt singura.

Piatra Neamt - so hard to stay so hard to leave it

2009-05-27T06:49:00.000-07:00

tari in retorica ( retorica cui?)

2009-05-27T06:34:00.001-07:00

Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita “Disorder in the American Courts” si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor:

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Uit
AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?
……………………………………
AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?
………………………………………
AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra
……………………………………..
AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiti ?
………………………………………
AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?
………………………………………….
AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?
……………………………………………
AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !
………………………………………………
AVOCATUL : Puteti descrie individul ?
MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.
AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?
MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.
………………………………………………..
AVOCATUL : Are aparitia dumneavoastra aici vreo legatura cu Nota de Dispozitie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastra ?
MARTORUL : Nu , asa ma imbrac eu cand merg la serviciu
………………………………………………..
AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zabat prea mult !
……………………………………………….
AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?
MARTORUL : ORALE.
………………………………………………..
AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !
………………………………………………
AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?
MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??
…………………………………………………
Si … cireasa de pe tort !!!
AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

we`re all the letters

2009-05-27T06:21:00.000-07:00

FEMEILE AU NEVOIE DE ATENTIE de Tudor Chirila

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si penis.
Barbatii stiu asta, dar sunt convinsi ca penisul le poate inlocui pe primele doua.
Ei nu stiu ca penisul este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii.
Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti de invingatori, virili si lipsiti de nuante.
Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici pe el nu il pot mima.

Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este:
O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are penisul mai mare?

Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient de invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire.

"Ce are cheliosul ala cu burta, in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? Un penis mai mare?"
Nu, frate, are mai multi bani! - vine invariabil eternul raspuns. Asa e de multe ori, zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi acum.

Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta (ori poate putin intarziat in ale maturitatii) intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat (uneori si fizic), trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune.

Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat.. nu foarte puternic, dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident.. pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.

Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea privest absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la penis care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns... El, tinar ..carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile. Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.

Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete, dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.

Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la penis. Barbatii renunta la tandrete si protectie. Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.

Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam .
Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.

Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac... Pe buza paharului este zahar...