joi, 30 iulie 2009

pentru generatia din spatele nostru

frumusetea o amanta inselatoare


"vezi cum zace acest pachet de cancerigene de la capatul pianului. tot ce trebuie sa stii despre viata se afla intre acesti patru pereti. ce vei face? vei observa ca una dintre personalitatile tale este sedusa de iluziile grandorii? un pachet auriu cu blazonul regal, o aluzie atractiva la stralucire si la bogatie, o sugestie subtila ca tigarile sunt prietenele tale maiestuoase si loiale. este o minciuna acest fapt! cealalta personalitate a ta incearca sa iti concentreze atentia catre cealalta latura a discutiei.scrisa negru pe alb, reliefat, sta plicticoasa afirmatiaca acesti soldatei ai mortii incearca, de fapt, sa te ucida si acesta este adevarul;frumusetea este inselatoarea chemare a mortii si eu sunt dependent de sunetul dulce al glasului sau. ceea ce incepe dulce se sfarseste amar. si ceea ce incepe amar se sfarseste dulce. vremurile se schimba. de asta iubim noi drogurile si de asta nu pot inapoia prezentul!acum, te rog, da-mi o bricheta, frumusetea este o amanta inselatoare...nu-i asa?
- si-acum ai sa continui cu ea?
- one day, one room , e doar o serie de camere
- nu mai vreau sa fiu constiinta ta. m-am saturat sa mai fiu constiinta ta"
not anymore

marți, 28 iulie 2009

I si infernul. sau... puterea sinelui ( secreta)

incepeam fiecare zi cu ei la o tigara pentru relaxare si discutii de prin reviste ziare sau media.
mi se parea un scop laudabil, care corespondea mai degraba menirii unui spital. de fapt consta in a experimenta numeroase persoane. erau ca pastilele. unele roz altele albastre, albe ...chiar si maro. mai insemna ca cel putin de doua ori pe saptamana trebuia sa stau de vorba despre ce am observat. prima zi a fost o impresie placuta. wrong answer.
C. era tipic. nici un gest nici o clipire nimic la tot ce facea si mai ales in discutiile care le purta intre patru ochi cu mine. avea un aer de prefect infect care nu stia altceva decat sa dea ordine si sa stea pe scaunul "prezidential" ca o maimutica pe creanga unde sunt bananele.
A. : numele si prenumele:
cenusareasa. atat!
starea de spirit? :
speriata de moarte...
era mai tanara si, la suprafata, nu era la fel de organizata ca C. dar pastila ei era neagra si actiona ca un drog pentru toti. (to much hate in the area).si in cele din urma asta face in continuare. rau altora.

a trebuit sa ma confrunt cu ceea ce vroia sa faca din mine societatea intrega la minte si mi-a luat ceva timp sa diger toate ingredientele bine coapte. n-am vrut sa fiu implicata in nimic. dar n-a fost dupa mine.
zile la rand ma retrageam in barlogul meu cu toate aceste ganduri pe care incercam incet sa le extermin, o lunga perioada. inca mai incerc...

duminică, 12 iulie 2009

Un colos infrant de nepasare



Zona industrială Săvineşti, platforma care a susţinut mii de familii de nemţeni şi despre care se vorbea la un moment dat că va deveni un cartier al oraşului Piatra Neamţ, a avut parte de aceeaşi soartă tristă ca a tuturor coloşilor din ţară. Fosta platformă este acum, în cea mai mare parte, un morman de ruine, un posibil muzeu al eşecului societăţii româneşti de după 1989.

Coloşii căzuţi în ruină!

Din coloşii industriali de altădată au rămas doar clădiri goale prin care şuieră vîntul. Mai este deschisă doar o parte din FibrexNylon, preluată între timp de firma italiană Radici. Fibrex Săvineşti era, în momentul privatizării, singurul producător integrat de nylon din România (adică îşi fabrica singur şi materia primă, şi produsul final, adică fire şi fibre sintetice). Avea trei divizii de producţie: Caprolactamă, Relon (Nylon) şi Utilitare.
Din fosta fabrică de fire şi fibre sintetice Melana Săvineşti nu au mai rămas decît clădirile. În ciuda numeroaselor tentative de privatizare, toate utilajele şi echipamentele, ce-i drept învechite şi depăşite, au fost dezmembrate şi vîndute la Remat. Cam aceeaşi soartă a avut-o şi Institutul de Cercetări pentru Fire şi Fibre Sintetice (ICEFS) Săvineşti, înfiinţat în 1991. A rămas şi el de izbelişte, în ideea că nu prea mai avea ce să cerceteze, de vreme ce marile unităţi de producţie de pe platformă dispăruseră, singurii supravieţuitori fiind Fibrex Nylon şi RIFIL.

marți, 7 iulie 2009

Wanderin' free

prea TRU

Mit: Daca ai degetele nu stiu cum, esti gay?

adevar: se poate. exista o teorie si anume digit ratio theory care compara nivelele de testosteron si estrogen cu lungimea indexului, respectiv a inelarului.

in mod normal, la barbati, inelarul este mai lung decat indexul, semn bun. adica e testosteron gramada. daca treaba sta invers, este prea mult estrogen, adica barbatul are apucaturi de femeie. cercetatorii au facut studii cohorta si au ajuns la concluzia asta. Deja te uiti la degete?

homosexualii au avut multi reprezentanti cu inelarul mai mic decat indexul. vrei sa nu te mai uiti la degete? :D

joi, 2 iulie 2009

cuba libre sau bloody mary

daca as putea sa fiu un anotimp as fi vara
o luna: decembrie
o culoare: alb
un animal: delfin sau o pasare
o piesa vestimentara: rochia :D

un ciorap: cei cu banda adeziva :D
un fruct: pepene
o piesa de mobilier: patul
o melodie: cred ca tot ce inseamna guns
un videoclip: patience
un obiect: stiloul sau patul

o masinarie: cred ca azi as fi un avion
un instrument muzical: pianul sau saxofonul
o persoana apropiata: cea mai apropiata persoana nu?
un vers: "And the streets don't change but maybe the name I ain't got time for the game 'Cause I need you (Patience, yeah)"

o poezie: "spune-mi daca ti-as saruta talpa piciorului nu-i asa ca ai schiopata putin de teama sa nu-mi frangi sarutul?"
un oras: paris sau santiago de compostela
o persoana publica: ma abtin
un fel de mancare: fructele de mare
o carte: multe
un fenomen: vantul verii, apusul si curcubeul :D
o masina: a mea
o parte a corpului: ehhhh nu intram in detalii :D
un film: what dreams may come
un loc: plaja din 2 mai, vama veche sau ceahlaul
o cladire: camera in care dorm
o leguma: rosiile
un telefon: aici risc sa creez o foarte mare disputa
o bautura: cuba libre sau bloody mary
ceva dulce: ciocolata
o materie: chimia ( dintre noi )
o piesa de teatru: visul unei nopti de vara
un nume: ania
un gest: iubirea din priviri
un parfum: gloria vanderbilt


miercuri, 1 iulie 2009

quiet


















bucuresti 24 - 30 iunie

Urban flowers









Man in the mirror




despre evenimentele din ultima saptamana s-au scris multe si inca se mai vorbeste. a murit legenda! as vrea sa stiu cine a fost michael. el ca persoana. nu un obiect de vanzare pe care marketingul l-a format in asa fel incat sa fie o jucarie pe piata internationala.
a reusit sa faca schimbarea. a inceput cu el si ceea ce a lasat in urma e la fel de mare daca nu chiar mai mare decat grandoarea obiectului creat de marketing.

acesta ESTE Michael!



In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For you`re always in my heart

marți, 30 iunie 2009

x-static process


"intrau incet pe alee...la nici doua minute incepura sa bata clopoteii de la intrare. un zumzet linistitor si privirile li se mai intersectau din cand in cand.nu era ceva ce nu cunostea dar parca venise pentru prima data acolo.s-au asezat pe iarba si si-a pus capul in bratele ei. parfumul de STR8 o invaluia ca intr-o matase fina. nu mai era nimic decat fascinatia clipei si linistea interioara. privirea ochilor ei venea de foarte departe in ultimul timp. si poate ca tacerea ei s-a explicat tocmai prin faptul ca ea deja traia si pe planul celeilalte dimensiuni, ca exista doar pe jumatate si nu mai putea vorbi intr-un limbaj pamantesc despre ceva care nu are niciun fel de echivalent. apartine acelui loc,acelui oras, acelor oameni.

si parfumul de STR8.........

her soul remained there with everything."

luni, 29 iunie 2009

Nu e nevoie de nici o conspiratie



holul cladirii luceste luni dupa-amiaza. cativa functionari se perinda agale mai plictisiti decat ar crede starea in sine ca poate fi. usile sunt sigilate. multe usi sigilate. ce s-a intamplat in aceasta cladire de la `89 incoace, renovata cu greu si unde se mai gasesc schele si de unde senzatia ca totul se rostogoleste pana in inima unui sistem prin care, cei putini, o super clasa de elita din guvern, politica, publicitate si televiziune iau decizii asupra vietilor noastre?
ca invitat ai acces la mai multe si cu un zambet la cei de la spp si crima





organizata ajungi usor la pancarda mare cu ACCESUL INTERZIS. scara de serviciu te poarta catre dosarele clasate.putini stiu asta. nu e nevoie de nici o conspiratie...











happyness and a kiss.......

duminică, 14 iunie 2009

Sunny Day





















si se inalta in zare mandrul Ceahlau














On the road... Baraj Bicaz - Potoci

sâmbătă, 13 iunie 2009

Parfum de Femeie




a part of me...

Vintage Pinup











Despre artă, altfel




In mod superficial arta "pin-up" este creata de catre barbat utilizand femeia ca o exprimare a senzualitatii feminine .





.

joi, 11 iunie 2009

Well life has a funny way of sneaking up on you when you think everything's okay and everything's going right

viata vs viata

Oamenii se mint. Mult, des, pe faţă, neruşinat, cu nonşalanţă. Oamenii se mint că iubesc sau că urăsc, se mint că totul e perfect sau că nimic nu e bine, se mint că sunt capabili sau că sunt nişte eşecuri, se mint în toate privinţele. Astea ne sunt mecanismele de adaptare şi/sau autoapărare. Simţim că avem controlul asupra situaţiei, asupra propriei noastre vieţi atunci când o facem. Cât de des auzim "nu pot trăi fără el/ea", "eşti cel mai bun/cea mai bună", "ma urăşte/iubeşte toată lumea", "(nu) sunt în stare" sau "nu mai suport". Sunt toate minciuni. Nu-i adevărată niciuna din afirmaţiile astea. Îi şi demonstrez celui care nu mă crede.

Şi cum ar fi dacă într-o zi nu ne-am mai minţi? Ca un cur. N-ar mai fi pasiune, n-ar mai fi suferinţă, totul s-ar reduce la o grămadă de inşiruiri logice, deducţii - raţionamente - judecăţi, argumente, aproximări si probabilizări, poate ar fi prea static totul. Ţipete, tristeţe, extaz, veselie, anxietate, teamă, poate n-ar mai fi chiar aşa cum le ştim.

Şi totuşi, dacă măcar din când in când..

marți, 2 iunie 2009

Stil Urban

Crede că timpul este doar o unitate de măsură pentru viteză. Cu cât faci în viteză mai multe lucruri cu atât timpul trece mai repede şi cu cât mai mai puţine, cu atât timpul trece mai încet.

SONI spune aşa “Tot ce urmează ar putea fi monologul de început al unui film de succes. Mă gândeam chiar la Trainspotting. La Fight Club. Mă gândeam la alegeri, la societatea noastră de consum care ne dă iluzia unui bine şi a unui rău. Iluzia deciziei, iluzia unei senzaţii stupide de a fi viu.
Alege pastila albastră sau pastila roşie. Nu ştiu dacă fără Matrix această expresie ar mai avea vreun sens, dar acelaşi lucru l-aş putea spune într-o mie de alte feluri. Si o s-o fac.
Uneori am impresia că nu spunem nimic nou, ci că repetăm aceeaşi vrăjeală de câteva sute de ani. Acelaşi lucru, pastila albastră sau pastila roşie.
Alege să crezi în Dumnezeu sau în diavol sau în nimic. Până şi indiferenţa este o atitudine pe care ei abia aşteaptă s-o judece.
Alege între pepsi şi coca cola.
Intre ţigări tari şi ţigări uşoare. Filtru obişnuit sau filtru charcoal.
Alege să ai un portofel sau să-ţi ţii banii în buzunar. cash sau card"

E o stare de a fi.

Soni is his plugin in baby, she crucifies her enemies when she’s tired of living. And what does that mean? Nothing, but it sounds so fucking cool. And it’s COOL because it doesn’t make sense and you can make it fitting explanation for a memory or feeling you have (or had).

vineri, 29 mai 2009

De buna noapte pentru cei cu pofte

Se mai intampla noaptea sa nu am somn si atunci imi gasesc tot felul de activitati practice pentru intelect. bine ca nu acesta este subiectul acestor randuri.
Intr-una din aceste nopti fatidice (chiar ieri mai exact),cand Mos Ene si-a luat un mic liber neanuntat evident, incerc si eu ca orice fiinta normala sa adorm. Slabe sanse. Dragul meu vecin de deasupra avea o problema majora in a o satisface pe iubita dumnealui si nu intr-un mod foarte placut. Dupa vreo jumatate de ora de "uuuuuuuuhhhhhhhh ahhhhhhhhhh, pooooooccccccc trooooooooooscccc, mai tare iubitule plus ceva mobila mutata, o bufnitura de spuneai ca o sa ajunga in patul meu imediat si alte onomatopee de gen (care ce-i drept imi dadeau si mie o pofta), m-am dus pe balcon sa savurez o tigara gandindu-ma ca poate s-au linistit. Cand colo pam pam surpriza de la 3 dimineata. Un prezervativ aruncat si agatat fix pe cablul meu de net. da stiu... e comic...acum rad si eu dar atunci mai aveam putin si il si miroseam daca nu ma feream.
Strig incet la sir gigolo si ii arat unde au ajuns pretiosii lui mostenitori si cu un stil mai mult comic ca de... nu prea mai aveam ce sa fac, ii atrag atentia ca vor ingheta saracutii daca ii uita atarnati in miezul noptii pe CABLUL MEU DE NET!
Dupa vreo 5 secunde in care nu se auzea decat jarul tigarii aprinse se aude o voce suava si cam gafainda "stai linistita vecina ca aia sunt pentru pasarele. Mai avem altii". WTF??????
Fratilor s-au inventat COSURILE DE GUNOI si credeti-ma pasarelele nu manaca sperma. CHIAR NU indiferent cat de hranitoare se spune ca este. Doar ce-o mai fi vreo zburatoare obsedata de genetica si incearca sa faca experimente pe toti spermatozoizii atarnati de voi dar ma foarte indoiesc.
ehhhhhhhh Romania... tara tuturor posibilitatilor...si futaiul e la el acasa chiar si pe cablurile de net ale vecinilor.prea TRU. Si eu care ma gandesc ca nu stiu cum sa fac sa le fie cald saracilor inotatori...:)))))

The Boy in Stripped Pijamas

Deunazi, rasfoind biblioteca, mi-am adus aminte cata pasiune am pus in istorie (si nu numai in cea a artelor:D) cativa ani buni.Am regasit niste documente ale evreilor din Iasi iar gandul mi-a zburat brusc la un film care l-am revazut cu placere si a carei ecranizare dupa o carte pentru copii lasa o liniste apasatoare dupa vizionare.

Berlin, anii ’40. Bruno este un baietel in varsta de opt ani,fiul unui comandant nazist care este responsabil de un lagar de concentrare.
Povestea dramatica a Celui de-al Doilea R.M. este privita prin ochii lui Bruno, a carui prietenie interzisa cu un baietel evreu, prizonier de cealalta parte a gardului atinge cote maxime...

Prea tulburator pentru noi oamenii mari.

Enjoy it! chiar merita

umor involuntar

Tipa in pat cu amantul. Tocmai cand erau in plina actiune, un zgomot de cheie rasucita in broasca ii face sa inghete. Cum se stie, in apartamentele moderne patul e direct pe podea (nu e loc sub el), dulap nu exista, doar suport pentru haine, nici balcon ......... In plus locuieste la etajul 13!!! Fara pic de teama, tipa ii spune:
- Ramai calm, absolut imobil si nu spune nimic!
Sotul:
- Surpriza, darling! Am luat un avion mai devreme si am terminat mai repede.
Asa ca am venit imediat acasa.
Cand vede tipul gol in camera, intreaba:
- Cine e asta?!!
Tipa:
- Tocmai mi-a fost livrat, imagineaza-ti. E sclavul meu sexual robotizat, sistem de operare Microsoft. De altfel aduce un pic cu Bill Gates, nu gasesti? Tu esti mereu plecat, sedinte, voiaje ... stiu eu ce faci tu cand esti singur in camera ta de hotel ? ... E ca un vibrator, dar mai mare. N-ai vrea, totusi, sa te insel cu vecinul sau instalatorul, nu??
Sotul:
- Ok, lasa asta! Hai repede, n-ai nevoie de el ca am u n chef animalic!!
Tipa, care tocmai terminase o partida buna:
- Nu draga, am o migrena...
El:
- La naiba! Mereu la fel! Bine, fi draguta si mergi la bucatarie sa-mi faci o omleta, ok?
- Ok!
Sotul priveste robotul si nemaiputand de dorinta isi spune:
- "Ce e bun pentru ea e bun si pentru mine ..." si se arunca asupra "robotului" cu pantalonii in vine.
In momentul ala, amantul zice cu o voce metalica:
- Eroare sistem! In-tra-re re-zer-va-ta USB.
- Robot de rahat!!!!
Nebun de furie sotul il ridica pe umar si o ia spre fereastra sa il arunce.
Amantul reia:
- ... Pro-gram re-i-ni-ti-a-li-zat. In-cer-cati din nou

Ca sa faci portretul unei pasari

Mai intai pictezi o colivie
cu usita larg deschisa,

apoi pictezi
ceva cat mai dragut
si cat mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasare;

pe urma pui tabloul pe-un copac
intr-o gradina,
intr-un crang,
intr-o padure

si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti…

Se-ntampla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate intampla sa treaca ani si ani
pana se hotaraste.

Atunci nu te descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani intregi.
Viteza sau incetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.

joi, 28 mai 2009

Lorem ipsum vim ut utroque mandamus intellegebat, ut eam omittam ancillae sadipscing, per et eius soluta veritus



"Am inteles ca trecutul si viitorul nu sunt decat iluzii,
Ca ele exista numai in prezent;
Care este ceea ce exista si tot ce exista."

Nimeni nu poate simti ceea ce simti tu....si prin prisma acestui fapt nimeni nu poate intelege intensitatea sentimentelor tale..oricat de mult vei incerca sa le descrii....pot doar sa se raporteze la propriile simtaminte si astfel, facand o comparatie intre senzatiile percepute de ei insisi si cele descrise de tine isi pot face o idee despre ceea ce vorbesti..nu esti constient decat de propriile trairi...atat si nimic mai mult....
si cum spunea Camil Petrescu "din mine insumi eu nu pot iesi". E o lupta pe care o duci fara sa ai vreo sansa de a castiga. Aproape ca te rupe de realitate, oricum ar fi ea. Nu ai cum sa o invingi.Omul nu a fost inzestrat cu forta de a-si ucide sentimentele si nici nu poate fugi de ele. Se lasa coplesit, invaluit, sfasiat…

Si astazi pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi......


si acum "Spune-mi,daca te-as prinde intr-o zisi ti-as saruta talpa piciorului,nu-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea,de frica sa nu-mi strivesti sarutul?"

miercuri, 27 mai 2009

despre acte de caritate

Necazul e ca daca incerci sa fii mai prost decat esti defapt, de cele mai multe ori iti reuseste.Am ajuns pentru a mia oara la aceasta concluzie datorita unui amic cu care conversam linistita fara sa banui ca saracul om avea o problema existentiala referitoare la ceea ce ma priveste. "Tic Tac we`ve got only 4 minutes to save the world". De parca interesul acerb manifestat l-ar fi ajutat ca la 80 de ani sa nu mai faca artrita si sa nu mai mearga intr-un baston obosit gandidu-se ca plozii lui sunt departe si ca probabil, la cum priveste el lucrurile, nimeni nu o sa-l mai bage in seama d-apai in alta parte :))
Incercand sa nu ma afecteze foarte tare lipsa de sinapse a unor persoane "binevoitoare" mi-am savurat ceaiul in continuare spre disperarea celui in cauza si a sustinatorilor lui in care mediocritatea e la ea acasa.
Si acum stau si ma intreb... Oare chiar nu doare
Cultura secolului 21 e deja compromisa. Condoleante celor care incearca in 4 minute sa salveze "lumea". And guess what? Oricum nu o sa reuseasca. Partea funny e ca avand grija altora s-ar putea sa treaca acele 4 minute ...
Imi amintesc o seara de Luni, intr-o Mai prea frumoasa decat de obicei, si strazile acelea pe care nu era nimeni. Ma grabeam incet spre casa cand ma opreste o fetia in jur de 8 ani si ma intreaba daca am vazut. O intreb mirata ce sa vad la care manuta ei fragila arata catre doi batranei care stateau pe o banca aproape de casa mea tinandu-se de mana si zambind unul la altul. Am sarutat fruntea copilei si mi-am continuat drumul gandindu-ma cat de putin ii trebuie cuiva sa fie fericit.
Adierea vantului ma linistise si mai mult. Apucasem sa imi dau seama ca nu sunt singura.

Piatra Neamt - so hard to stay so hard to leave it























Related Posts with Thumbnails